Treasurehunt - Goana dupa icoane

O zi normală de Duminică. Ieși ca omul la plimbare în parc, că doar e frumos afară...îi lăsăm pe alții să se plimbe prin Mall-uri. Mi se întâmplă atât de des să fiu oprit pe stradă și întrebat de tot felul de oameni "cum ajung ...?" sau "știți cumva unde este ... ? "

Da, pentru că gheretele de informare publică și turistică lipsesc cu desăvârșire din această capitală Europeană care tinde să primească titlul de "capitala europeană cu cea mai cea infrastructură de metrou din Europa". Persoana care a scris știrea nu a menționat din care Europă...

Dar să nu mă îndepărtez de povestea mea. Dau să traversez strada. O mașină oprește în fața mea. Mașină mică, bulină de începător. Se deschide un geam și se aude o voce care mă întreabă Unde este Piața 1 Mai ? Clipesc de 2 ori, mă uit mai atent, mașina era plină de femei cu odrasle în brațe. Le spun că piața e nițel mai în față, doar că trebuie sa se întoarcă ( erau deja intrate dinspre Mihalache pe Banu Manta). Nedumerită doamna șofer rămâne într-o inerție și nu părea sa mai găsească alte cuvinte. Când o altă duduie din spate a vrut să murmure ceva, am întrerupt-o întrebând mai exact ce anume caută. Inevitabil și spontan a venit și răspunsul: "icoana care plânge acum".

... ( sunet de greieri)

Nu știu cum să reacționez. În mintea mea mă gândeam ce Biserică e pe la 1 Mai și ce icoană ar plânge acum. Tot duduile mă trezesc din blocaj "nu? nu știți? eh lăsați!". Le-am indicat din nou drumul spre Piața 1 Mai în speranța că vor găsi icoana făcătoare de minuni și am rămas marcat de indicația temporală a obiectului căutat "icoana care plânge acum". Sigur dacă exista un Info-chioșc ar fi aflat informația prețioasă mult mai ușor.

În cazul în care vă întrebați...există o puzderie de icoane făcătoare de minuni. Trebuie doar să consultați lista aceasta.

Și vă las cu acest moment memorabil 

Filmul horror- o altfel de comedie

Filmele horror nu sunt pentru toata lumea. Am fost ieri la "The woman in black 2: Angel of Death" si surpriza sala era pe jumatate plina, sau pe jumatate goala, depinde din ce unghi privesti.  Vreo 2 randuri erau ocupate de niste specimene de minori, un fel de pitipoance care inca nu au atins maturitatea deplina sau macar varsta legala.

     De data aceasta filmul pune in personajul principal o femeie, aceasta domnisoara Parkins, care da dovada de mai mult curaj decat toti barbatii din filmele horror la un loc. Impreuna cu un grup de elevi evacuati din Londra celui de-al Doilea Razboi Mondial, ajunge la casa pe care ne-o amintim din primul film. Casa care de 40 de ani nu a mai fost atinsa de om, aduce un aer bantuit inca din prima seara in care grupul de copii impreuna cu domnisoara Parkins si directoarea Hoggs se pregatesc de ceea ce va urma...

     Nelipsita camera in care salasluieste sufletul bantuit isi face simtita prezenta prin tot felul de sunete si fenomene paranormale. Toata casa geme si trosneste din fiecare colt de camera, fiecare grinda, fiecare bucata de lemn din pardoseala mancata de termite. Dar sa trecem peste pasajele descriptive si sa vedem ce se intampla mai departe...

     Vine prima noapte in casa, toata lumea isi spune rugaciunea si se culca. Personajul principal in schimb are un fel de vis - cosmar care o chinuie si moment in care se aude in sala "AAAAAAAAAAAA!!!!". Hmmm, ok... ma asteptam sa fie ceva, dar aparent altii nu. Mai ruleaza filmul nitel, urmaresc povestea cu interes, ma gandesc ca oricum toate fazele menite sa sperie se intampla noaptea, cand cineva e singur, incepe o muzica ciudata pe fundal sau se lasa o liniste mortala. Nu ? adica daca vezi ca pe fata aia o mananca in ...talpi si are o dorinta morbida sa si-o caute fara lumanare, presupun ca te astepti ca in cateva secunde dupa ce zice "Hello!" intr-o casa care pare  bantuita sa se intample ceva. Dar nu... Nu este vorba despre personajul din film, ci despre personajele din sala care au venit la film.

     Va mai aduceti aminte de minorii de care spuneam? eh, slabi de inima, in mare parte fete, au tipat din toti plamanii. Chiar si cand nu era cazul puteam auzi cum scancesc ca niste pui de caine care isi cauta drumul catre sursa de hrana a mamei. Eu unul am murit de ras de la modul in care au putut sa tipe si sa se extazieze la orice detaliu sinistru, precum o mana scorojita care se retrage usor in perete.

     Dar pe langa faptul ca erau constiente si le auzeai "aoleeeeu, nuuuuu , o sa aparaaaa!" urmate de un scurt "AAAaaa" si un cutremur ce se resimtea pana la captul randului, mai exista si un alt factor. Factorul barbatesc: doi masculi feroce, la fel de minori si ei. Unul foarte curajos care nu schita nimic in timpul scenelor de groaza, a stat tot filmul imbracat, cu o jacheta gen hanorac si caciula/fes tras pana la nivelul ploapelor. Probabil ca a vazut filmul cu juma' de ochi si d'asta nu a reactionat prea mult, dar in schimb a ironizat fiecare moment de groaza cu tot felul de replici de maidan sau versuri de colinde. Colegul de mai in dreapta lui... pai la fel de curajos ca fetele cu care a venit. La un moment tipatul copilelor a fost acoperit de un "Bagami-as ...!" rostit de vocea masculina dar tremuranda a tipului. Stiind ca vor mai urma scene cu sperieturi si socuri de adrenalina, tipul inchidea ochii si spunea ca el nu vrea sa mai vada.

Ce sa mai zic? Am ras cu lacrimi. Recunosc ca senzatia si reflexul de autoaparare exista si atunci cand te astepti la ceva neasteptat, dar de la a tresari pana la a sari din scaun  si rasturna popcorn pe oamenii din fata ta e cale lunga. 

     Filmul nu a fost atat de prost pe cat il face sa para nota de 5.2 de pe IMDB, fata de 6.5 cat are primul film din aceasta serie. Si sincer actorii, nefiind faimosi pentru ceva roluri marete au facut actiunea sa para mai interesanta si m-au lasat sa ma concentrez pe poveste mai mult decat pe talentul lor actoricesc. Probabil de asta are nota mai mica in comparatie cu primul in care il vedem pe Daniel Radcliffe. Eu sincer i-as da nota 6.5 luand in calcul tot ansamblul cinematografic si faptul ca e film de groaza. Daca era incadrat la genul comedie, dupa raspunsul salii i-as fi dat nota mai mare :))

Ca tot m-a intrebat o prietena, pot sa spun ca e mai bun decat 'Mama' (2013) si cu putin sub 'The Conjuring' (2013).

Kingsman : The Secret Service (2015)

Nici nu incepe filmul si deja stiu cum se termina. E genul ala de film.

Dar de dragul copilariei si al filmelor cu spioni ma las pierdut in povestea moderna a servicilor secrete cu trasaturi de cavaleri medievali si ma minunez de ce gadget-uri mai exista in epoca moderna a spionilor.

Bazat pe povestea ComicBook-ului cu acelasi nume de Matthew Vaughn (director), care impreuna cu Jane Goldman, amandoi cunoscuti pentru colaborarile Kick-Ass, Stardust si X-Men, reuseste sa depaseasca cu mult actiunea din usor-penibilul Kick-Ass. Rapiri, ucideri, batai sofisticate in costume antiglont, capete care explodeaza ca artificiile de Revelion la London Eye. Duse in extrem momentele cu ucideri, poate chiar parodiate maxim de data asta catre adresa americanilor. Si totusi, reclama la McDonalds nu lipseste, nu mai spunem ca toti au blugi Levi's, de parca toata Anglia se imbraca de la ei. De ceasurile Bremont nici nu vreau sa comentez, avand in vedere ca varianta de ceas din film costa doar 20,285$.

Actiunea se cam imparte pe doua fronturi: recrutarea unui nou cavaler in organizatia super-ultra-hiper secreta, in paralel cu actiunea pe care o intreprinde personajul negativ jucat aici de Samuel L. Jackson, prin care vrea sa curete planeta de oameni.

In timp ce candidatii se straduiesc sa treaca probele puse la cale cu lux de amanunt de catre acest Merlin (Mark Strong) al cavalerilor, Valentine (S.L. Jackson) raspandeste teroare in stanga si in dreapta printr-un plan diabolic de geniu peltic si sensibil la sange.

Colin Firth isi interpreteaza rolul cu calmul sau tipic britanic, iar acest pui de Wales din rolul principal, Taron Egerton, care este abea  la inceputul carierei sale cinematografice se tine destul de bine in personajul care pare ca a fost creat pentru el.

Actiune dar si comedie pe alocuri reuseste sa ma tina atent in cele 2 ore pe un scaun incomod, intr-o sala plina de oameni care au venit si ei la film ca avea nota mare pe imdb si era avanpremiera, sau cel putin asta se citea pe fetele lor.

Concluzia finala e ca Suedia a luat-o in c#r, restul va las sa il descoperiti ;)

Nota 7.5 pentru acest film.

Jupiter Ascending

Ascensiunea lui Jupiter, de fratii Wachowski.

A fost o data intr-o galaxie indepartata o rasa care stapanea viata pe toate planetele, Abrasax. Stop! Nici vorba sa inceapa asa filmul.

Incepe altfel, atat de aiurea incat din primele 5 minute se arunca replici in limba rusa combinata cu o engleza usor colorata britanic. Apoi apare in scena fata cu pricina: Jupiter ( Mila Kunis). Da, este genul ala de film in care fata este importanta si trebuie salvata. Ma duce cu gandul la Hunger Games sau Divergent. Nicidecum o printesa Leia a Terrei, ba chiar mostenitoarea de drept a planetei.

Si pac pac, face ce face si deodata din viata ei mizera in care era spalatoreasa de toalete, ajunge sa fie vanata de tot felul de trimisi din ramura propriei familii, sa o...stiti voi...omoare.

Eh, nelipsitul salvator isi face simtita prezenta, in rolul sau de hibrid lup-om, Channing Tatum, care de data asta spre suprinderea mea nu moare in primele 15 minute din film, cum s-a intamplat in ultimile 2 ecranizari pe care le-am vazut cu el. O data cu aparitia salvatorului apare si romantismul in acest film. Exact ce lipsea unui SF.

De partea cealalta a baricadei avem Eddie Redmayne, Douglas Booth si Tuppence Middleton.

Nu stiu ce au vrut sa faca fratii Wachowski din filmul asta... Dupa succesul lor maret cu Matrix si alte incercari precum V for Vendetta, Ninja Assassin sau Cloud Atlas, mi se pare ca filmul asta este cu mult sub, dar poate peste tampenia cu asasinul ninjalau. Oricum, de fiecare data cand vad un film prost imi spun ca am vazut filme si mai proaste. Ceea ce e valabil si acum.

Filmul este foarte incarcat cu elemente SF, multe detalii de imagine, efecte, firul narativ se despica in toate partile si nu exista explicatii pentru multe din momentele in care se petrece cate o scena si se sare la urmatoarea ca intr-o leapsa fara sfarsit.

Nu mai spun ca dupa ce distrug o serie de cladiri cu navele lor opulente ce sfideaza legile gravitationale, nu se sesiseaza nicio autoritate nationala de securitate. Ba chiar mai mult, explica cum intr-un mod fenomenal a doua zi totul este la locul lui, iar memoria celor partasi la evenimente este stearsa.

Cu actiunea centrata pe aceasta Reincarnare a reginei mama a speciei lor si mai putin pe dezvaluirea secretelor si istoriei rasei si implicit a formelor de viata de pe alte planete, cu o poveste aglomerata, plina de nepotriviri stangace si de o actiune obositoare, nu pot sa dau mai mult de nota 5,5. As fi dat poate 6 daca era mult mai usor de inteles, mai aerisit si cu accent pe detaliile care conteaza.

Ma astept sincer si la o continuare, care sper sa fie mai buna din punct de vedere actiune-scenariu-poveste, dar din pacate si actorii joaca un rol important in treaba asta. Si un film despre o fata salvatoare a lumii nu poate fi si fara jumatatea musculoasa care sa o apere si sa o ... Sarute dom'le ! 

Fantoma de la Opera

Nici nu stiu de unde sa incep... inca ma simt bantuit

Dupa ani si ani in care s-a tot jucat, aceasta celebra poveste a Fantomei lui Gaston Leroux ajunge si in Romania. Cu chiu cu vai, in ceea ce priveste biletele puse in vanzare la acest spectacol, am reusit sa ajung. Da, totul este sold out pana in primavara.

O curiozitate copilareasca m-a indemnat sa vreau sa vad aceasta piesa. Nu ca as fi vre-un aristrocrat care o arde doar in locuri elitiste si se delecteaza  cu opera si "Taste of Diamonds" la ceas de seara.

Ce pot sa spun ? Mi-a placut. Am fost ochi si urechi. Am lasat vocile interpretilor sa treaca pe langa mine si am incercat sa fiu acolo, pe cat posibil daca nu ar fi fost chicotelile compatriotilor din spatele meu.

Shhh! Incepe spectacolul! Jocul de lumini si umbre cufundate in fum creeaza efecte vizuale speciale. Orchestra si muzica digitala se imbina pentru a transmite pe cat mai bine mesajul acustic. Interpretii isi fac de cap in rolurile lor si schimba costumele intr-o singura clipire de pleoape. Decorul ? este viu! se schimba in timp ce te uiti la el - este fascinant. Toate elementele au facut ca aceasta reprezentatie de musical romantico-gotic sa se transforme intr-un spectacol de magie. Ai vrea sa fi acolo in spatele scenei sa vezi cum se deruleaza totul, sa-i afli secretele. 

In rolurile principale, Adrian Nour (Fantoma), Irina Baiant ( Christine) si Florin Ristei (Raoul), foarte interesant. Desi mi s-a parut ca nu a existat o chimie extraordinara a personajelor pe cat m-as fi asteptat. Regia : Stephen Barlow, acest australian arhi-renumit pentru numeroase capodopere puse in scena, cred ca a avut o contributie majora. Au mai fost si scapari tehnice, dar asa e cand lucrezi cu tehnologie moderna, iar sala... cam cat o sala de cinema, undeva la 600 de locuri cred, cu o acustica nu tocmai fenomenala, dar decenta.

De altfel e imbucurator sa vezi oameni din diverse clase sociale, chiar daca nu toti au cultura potrivita  si se mira in pauza ca orchestra se afla sub scena sau isi dau seama cu voce tare ca "baiatu ala cu masca a fost la Vocea Romaniei". Nu mai povestesc de faptul ca la ei in cartierul Titan... si mai bine iti iei casa in Corbeanca sa vada lumea ca ai bani.

O sa las aici si celebra interpretare de la Royal Albert Hall - Londra. Poate ca nu ne ridicam la acel nivel, dar pentru Romania e inca bine. 

The Phantom of the Opera at Royal Albert Hall 2011 full

Asa ca recomand cu caldura, daca aveti noroc si rabdare la bilete :)

Mortdecai (2015)

Arta sau Umor ?

     Aceasta comedie-actiune ce aduce in rolul principal 3 actori prea cunoscuti : Johnny Depp, acest nestatornic pirat al cinematografiei, Gwyneth Paltrow pentru care Tony Stark ar renunta si la costumul lui de Iron Man doar ca sa fie cu happy ending si maestrul Jedi Obi-Wan Kenobi de origine scotiana sub numele lui Ewan McGregor.

     Ok, si e acest Charlie Mortdecai (Johnny Depp), un dealer de arta, autoproclamat Sir (ca nu stiu daca a facut ceva pentru care sa fi primit titlul asta de la Regina) care intra in slujba serviciilor de securitate Mi5, pemtru a recupera un tablou furat ce valoareaza o groaza de bani, dar mai valoroase ar fi conturile bancare inscriptionate pe spatele acestuia, ce detin aurul nazistilor.

Bun, bun, bun,...si se desfasoara actiunea, intra in scena rusii, agentii secreti Mi5, un terorist international, tacamul complet pentru urmariri cu masini si tortura in stil rusesc. Cu putin ajutor din partea serviciilor secrete dar si  a sotiei blonde interpretata de doamna mai sus mentionata, o scoate cumva la capat. Cred ca mai mult este vorba despre jocul de roluri si schimbul de replici ale personajelor decat de actiunea in sine, care este foarte concentrata pe subiectul principal: tabloul de Goya.

     Intr-adevar filmul poate pare mai mult o parodie, avand in vedere ca provine din tiparul filmelor cu spioni britanici, poate ceva din Austin Powers sau din Johnny English. Si poate ca accentul lui Depp nu e cel mai reusit, dar l-am vazut si in roluri mai proaste (gen Transcendence), dar si mai bune.
Nu as putea sa nu mentionez si faptul ca personajul Mortdecai nu ar fi fost la fel de amuzant daca ar fi lipsit servitorul umil si devotat, Jock (Paul Bettany), care prin putinele lui replici a facut hazul multor momente lipsite de seva.

     Glume si glumite bune, pe alocuri as zice ca unele chiar au fost scrise de britanici intr-un umor caracteristic lor, iar altele de americani care au incercat sa ridiculizeze poate anumite aspecte ale Angliei.
Poate si datorita faptului ca filmul urmareste actiunea din seria cartilor "The Great Mortdecai" scrisa de Kyril Bonfiglioli, dar care nu a apucat sa isi finalizeze cea de-a patra carte "The Great Moustache Mistery" aceasta fiind continuata de celebrul scriitor de satira si parodie Craig Brown.

     Nu spun ca m-a dat pe spate, dar nici nu vreau sa carcotesc aspecte de genul scenariul, greselile de montaj si regie  sau personajele prost construite, pentru ca asta au facut altii deja. Cred ca fiecare si-a jucat rolul cum nu se putea mai bine si parodie voita sau nu, filmul si-a atins scopul : m-a facut sa rad, chiar daca nu cu lacrimi.