Fantoma de la Opera

Nici nu stiu de unde sa incep... inca ma simt bantuit

Dupa ani si ani in care s-a tot jucat, aceasta celebra poveste a Fantomei lui Gaston Leroux ajunge si in Romania. Cu chiu cu vai, in ceea ce priveste biletele puse in vanzare la acest spectacol, am reusit sa ajung. Da, totul este sold out pana in primavara.

O curiozitate copilareasca m-a indemnat sa vreau sa vad aceasta piesa. Nu ca as fi vre-un aristrocrat care o arde doar in locuri elitiste si se delecteaza  cu opera si "Taste of Diamonds" la ceas de seara.

Ce pot sa spun ? Mi-a placut. Am fost ochi si urechi. Am lasat vocile interpretilor sa treaca pe langa mine si am incercat sa fiu acolo, pe cat posibil daca nu ar fi fost chicotelile compatriotilor din spatele meu.

Shhh! Incepe spectacolul! Jocul de lumini si umbre cufundate in fum creeaza efecte vizuale speciale. Orchestra si muzica digitala se imbina pentru a transmite pe cat mai bine mesajul acustic. Interpretii isi fac de cap in rolurile lor si schimba costumele intr-o singura clipire de pleoape. Decorul ? este viu! se schimba in timp ce te uiti la el - este fascinant. Toate elementele au facut ca aceasta reprezentatie de musical romantico-gotic sa se transforme intr-un spectacol de magie. Ai vrea sa fi acolo in spatele scenei sa vezi cum se deruleaza totul, sa-i afli secretele. 

In rolurile principale, Adrian Nour (Fantoma), Irina Baiant ( Christine) si Florin Ristei (Raoul), foarte interesant. Desi mi s-a parut ca nu a existat o chimie extraordinara a personajelor pe cat m-as fi asteptat. Regia : Stephen Barlow, acest australian arhi-renumit pentru numeroase capodopere puse in scena, cred ca a avut o contributie majora. Au mai fost si scapari tehnice, dar asa e cand lucrezi cu tehnologie moderna, iar sala... cam cat o sala de cinema, undeva la 600 de locuri cred, cu o acustica nu tocmai fenomenala, dar decenta.

De altfel e imbucurator sa vezi oameni din diverse clase sociale, chiar daca nu toti au cultura potrivita  si se mira in pauza ca orchestra se afla sub scena sau isi dau seama cu voce tare ca "baiatu ala cu masca a fost la Vocea Romaniei". Nu mai povestesc de faptul ca la ei in cartierul Titan... si mai bine iti iei casa in Corbeanca sa vada lumea ca ai bani.

O sa las aici si celebra interpretare de la Royal Albert Hall - Londra. Poate ca nu ne ridicam la acel nivel, dar pentru Romania e inca bine. 

The Phantom of the Opera at Royal Albert Hall 2011 full

Asa ca recomand cu caldura, daca aveti noroc si rabdare la bilete :)

Mortdecai (2015)

Arta sau Umor ?

     Aceasta comedie-actiune ce aduce in rolul principal 3 actori prea cunoscuti : Johnny Depp, acest nestatornic pirat al cinematografiei, Gwyneth Paltrow pentru care Tony Stark ar renunta si la costumul lui de Iron Man doar ca sa fie cu happy ending si maestrul Jedi Obi-Wan Kenobi de origine scotiana sub numele lui Ewan McGregor.

     Ok, si e acest Charlie Mortdecai (Johnny Depp), un dealer de arta, autoproclamat Sir (ca nu stiu daca a facut ceva pentru care sa fi primit titlul asta de la Regina) care intra in slujba serviciilor de securitate Mi5, pemtru a recupera un tablou furat ce valoareaza o groaza de bani, dar mai valoroase ar fi conturile bancare inscriptionate pe spatele acestuia, ce detin aurul nazistilor.

Bun, bun, bun,...si se desfasoara actiunea, intra in scena rusii, agentii secreti Mi5, un terorist international, tacamul complet pentru urmariri cu masini si tortura in stil rusesc. Cu putin ajutor din partea serviciilor secrete dar si  a sotiei blonde interpretata de doamna mai sus mentionata, o scoate cumva la capat. Cred ca mai mult este vorba despre jocul de roluri si schimbul de replici ale personajelor decat de actiunea in sine, care este foarte concentrata pe subiectul principal: tabloul de Goya.

     Intr-adevar filmul poate pare mai mult o parodie, avand in vedere ca provine din tiparul filmelor cu spioni britanici, poate ceva din Austin Powers sau din Johnny English. Si poate ca accentul lui Depp nu e cel mai reusit, dar l-am vazut si in roluri mai proaste (gen Transcendence), dar si mai bune.
Nu as putea sa nu mentionez si faptul ca personajul Mortdecai nu ar fi fost la fel de amuzant daca ar fi lipsit servitorul umil si devotat, Jock (Paul Bettany), care prin putinele lui replici a facut hazul multor momente lipsite de seva.

     Glume si glumite bune, pe alocuri as zice ca unele chiar au fost scrise de britanici intr-un umor caracteristic lor, iar altele de americani care au incercat sa ridiculizeze poate anumite aspecte ale Angliei.
Poate si datorita faptului ca filmul urmareste actiunea din seria cartilor "The Great Mortdecai" scrisa de Kyril Bonfiglioli, dar care nu a apucat sa isi finalizeze cea de-a patra carte "The Great Moustache Mistery" aceasta fiind continuata de celebrul scriitor de satira si parodie Craig Brown.

     Nu spun ca m-a dat pe spate, dar nici nu vreau sa carcotesc aspecte de genul scenariul, greselile de montaj si regie  sau personajele prost construite, pentru ca asta au facut altii deja. Cred ca fiecare si-a jucat rolul cum nu se putea mai bine si parodie voita sau nu, filmul si-a atins scopul : m-a facut sa rad, chiar daca nu cu lacrimi.