Saturday, February 21, 2015

Filmul horror- o altfel de comedie

Filmele horror nu sunt pentru toata lumea. Am fost ieri la "The woman in black 2: Angel of Death" si surpriza sala era pe jumatate plina, sau pe jumatate goala, depinde din ce unghi privesti.  Vreo 2 randuri erau ocupate de niste specimene de minori, un fel de pitipoance care inca nu au atins maturitatea deplina sau macar varsta legala.


     De data aceasta filmul pune in personajul principal o femeie, aceasta domnisoara Parkins, care da dovada de mai mult curaj decat toti barbatii din filmele horror la un loc. Impreuna cu un grup de elevi evacuati din Londra celui de-al Doilea Razboi Mondial, ajunge la casa pe care ne-o amintim din primul film. Casa care de 40 de ani nu a mai fost atinsa de om, aduce un aer bantuit inca din prima seara in care grupul de copii impreuna cu domnisoara Parkins si directoarea Hoggs se pregatesc de ceea ce va urma...
     Nelipsita camera in care salasluieste sufletul bantuit isi face simtita prezenta prin tot felul de sunete si fenomene paranormale. Toata casa geme si trosneste din fiecare colt de camera, fiecare grinda, fiecare bucata de lemn din pardoseala mancata de termite. Dar sa trecem peste pasajele descriptive si sa vedem ce se intampla mai departe...

     Vine prima noapte in casa, toata lumea isi spune rugaciunea si se culca. Personajul principal in schimb are un fel de vis - cosmar care o chinuie si moment in care se aude in sala "AAAAAAAAAAAA!!!!". Hmmm, ok... ma asteptam sa fie ceva, dar aparent altii nu. Mai ruleaza filmul nitel, urmaresc povestea cu interes, ma gandesc ca oricum toate fazele menite sa sperie se intampla noaptea, cand cineva e singur, incepe o muzica ciudata pe fundal sau se lasa o liniste mortala. Nu ? adica daca vezi ca pe fata aia o mananca in ...talpi si are o dorinta morbida sa si-o caute fara lumanare, presupun ca te astepti ca in cateva secunde dupa ce zice "Hello!" intr-o casa care pare  bantuita sa se intample ceva. Dar nu... Nu este vorba despre personajul din film, ci despre personajele din sala care au venit la film.

     Va mai aduceti aminte de minorii de care spuneam? eh, slabi de inima, in mare parte fete, au tipat din toti plamanii. Chiar si cand nu era cazul puteam auzi cum scancesc ca niste pui de caine care isi cauta drumul catre sursa de hrana a mamei. Eu unul am murit de ras de la modul in care au putut sa tipe si sa se extazieze la orice detaliu sinistru, precum o mana scorojita care se retrage usor in perete.

     Dar pe langa faptul ca erau constiente si le auzeai "aoleeeeu, nuuuuu , o sa aparaaaa!" urmate de un scurt "AAAaaa" si un cutremur ce se resimtea pana la captul randului, mai exista si un alt factor. Factorul barbatesc: doi masculi feroce, la fel de minori si ei. Unul foarte curajos care nu schita nimic in timpul scenelor de groaza, a stat tot filmul imbracat, cu o jacheta gen hanorac si caciula/fes tras pana la nivelul ploapelor. Probabil ca a vazut filmul cu juma' de ochi si d'asta nu a reactionat prea mult, dar in schimb a ironizat fiecare moment de groaza cu tot felul de replici de maidan sau versuri de colinde. Colegul de mai in dreapta lui... pai la fel de curajos ca fetele cu care a venit. La un moment tipatul copilelor a fost acoperit de un "Bagami-as ...!" rostit de vocea masculina dar tremuranda a tipului. Stiind ca vor mai urma scene cu sperieturi si socuri de adrenalina, tipul inchidea ochii si spunea ca el nu vrea sa mai vada.

Ce sa mai zic? Am ras cu lacrimi. Recunosc ca senzatia si reflexul de autoaparare exista si atunci cand te astepti la ceva neasteptat, dar de la a tresari pana la a sari din scaun  si rasturna popcorn pe oamenii din fata ta e cale lunga. 

     Filmul nu a fost atat de prost pe cat il face sa para nota de 5.2 de pe IMDB, fata de 6.5 cat are primul film din aceasta serie. Si sincer actorii, nefiind faimosi pentru ceva roluri marete au facut actiunea sa para mai interesanta si m-au lasat sa ma concentrez pe poveste mai mult decat pe talentul lor actoricesc. Probabil de asta are nota mai mica in comparatie cu primul in care il vedem pe Daniel Radcliffe. Eu sincer i-as da nota 6.5 luand in calcul tot ansamblul cinematografic si faptul ca e film de groaza. Daca era incadrat la genul comedie, dupa raspunsul salii i-as fi dat nota mai mare :))

Ca tot m-a intrebat o prietena, pot sa spun ca e mai bun decat 'Mama' (2013) si cu putin sub 'The Conjuring' (2013).


No comments:

Post a Comment